duminică, 14 noiembrie 2010

Eu prin ochii altuia.

Amalia, of, ce fire complicată! Dacă toate fetele ar avea un manual de folosire, al ei ar fi structurat pe 10 volume, ultimul intitulându-se simplu ,,Excepţii de la regulă". N-ai cum s-o întelegi perfect. E o enigmă, şi cine încearcă se arde.

O cunosc pe Amalia dintotdeauna. Când eram la grădiniţă, era tipul de copil cumite, care se juca responsabil. A rămas la fel, se joaca responsabil, dar cu jocuri mai complicate. Intr-o zi, pe când eram într-una din clasele primare şi vorbeam cu ea, a zis aşa de-odată că ei nu-i place la şcoala, că nu vrea sa învete nimic, şi că ar da orice să se poata întoarce la grădiniţă. Cred că in fraza aceea s-a adunat toata rebeliunea din ea, pentru că mai apoi s-a linistit, şi-a dat seama că o să învete pentru înca vreo saptesprezece ani, şi s-a resemnat.

Firea Amaliei este unică, îi place ce e frumos, şi încearcă să accepte ce e urat şi obligatoriu, gandeste intr-un fel luni iar marti iti schimba parerea, arunca vorbe fara sa le gandeasca si nu regreta nimic din ce spune, se accepta. Nimeni nu stie s-o critice mai dur decat se critica ea. Daca e tulburata de ceva, nu lasa sa se vada, zambeste, dar ce-i in sufletul ei, nimeni nu poate sa stie. Se da drept dura si insensibila, dar dupa cum o cunosc eu, la simplele cuvinte de "te iubesc" pamantul ii fuge de sub picioare, simte deodata un fior din stomac pana-n gat, si brusc toata duritatea aceea de fatada se evapora. Nu stie ce e iubirea, sau poate are o banuiala, dar nimic concret. N-ar putea sa vorbeasca vreodata despre dragoste. Nu e de judecat, ea n-a aflat-o, dar daca e sigura de ceva pe lumea aceasta e ca intr-o zi, intr-un colt al lumii o va afla. Adora ce e nou, si nu se da in laturi de la nimic. Face totul cu masura. Tin minte ca odata imi spunea ca totul in viata trebuie sa aiba un inceput si-un sfarsit, ca nimic nu e etern, si ca nu poti face ceva la nesfarsit.

Are un temperament dificil de schimbator. Acum plange,iar peste un minut rade, acum e calma, peste un minut izbucneste si tranteste. Temperament exceptional, ar fi cea mai buna denumire pentru firea ei. Daca te asepti sa reactioneze intr-un fel, te surprinde reactionand intr-un mod exact opus. Nu se sfieste sa recunoasca ca este superficiala, lasa vorbe suspendate, si nu poate niciodata sa fie sigura de nimic. N-o sa spuna niciodata ca a facut ceva perfect, o sa analizeze fiecare moment si tot o sa gaseasca ceva ce putea face mai bine. Defectul ei major este acela de neincredere. Nu stie sa gaseasca increderea in oameni, si-a pierdut naivitatea, daca a avut-o candva si stie ca daca nu face ea ceva pentru ea, altul nici atat n-o sa faca. Nu face niciodata exact cum ii spun oamenii sa faca, ajunge, ce-i drept la acelasi rezultat dar urmeaza alta cale, si in sinea ei crede ca face ce vrea. E independenta in mod controlat, si controlul il are ea. Se opreste atunci cand ii se pare prea mult, cauta de mai mult atunci cand i se pare prea putin si reuseste sa pastreze un echilibru in tot. Nu poti s-o compari cu nimeni altcineva, ea stie cine e, se accepta si nu s-ar schimba pentru nimic in lume.

Vrea sa fie independenta si pe picioarele ei, si cred ca va reusi, dar nu-si va da seama.

Un comentariu:

  1. In acest eseu esti Tu; eseul ,in sine, este Amalia. E ca o oglinda ce te reflectata, shimbatoare sau nu. Ideile curg intr-o ordine desavarsita. Pana si framantarile sunt intr-o ordine anume, ordine ce face parte din misterul tau, ordine stiiuta (poate) doar de tine.

    RăspundețiȘtergere