Soldatul destinului

Întrebări fără răspuns şi lămuriri abstractizate:

Cine sunt? Ce caut aici? Stau uneori şi mă întreb în faţa oglinzii care ar trebui să-mi arate chipul, dar, în schimb, îl înceţoşează, făcându-mă să cad şi mai adânc în negura gândurilor mele. Privesc înainte. Fără să gândesc, mă las purtat de lina suflare a vântului destinului. Arunc o monedă şi îmi pun întreg viitorul în armonica ei cădere, prin cenuşa timpului. Alunec repede prin viaţa exact ca acel bănuţ ce prin căderea lui îmi defineşte viaţa... Mă las purtat de vântul ce bate din spate... vreau să mă întorc ,dar nu pot să înfrunt măreţia destinului.

Sunt un simplu hoinar al timpului... Alerg sau păşesc confuz spre viitor căutând ziua de mâine... Degeaba o caut... nu-mi aduce nimic. Timpul curge, mereu grăbit, iar eu îmbătrânesc. Vocea-mi devine ecou, lovindu-se de bariera dură a timpului. Adesea mă găsesc hoinărind străzile, căutând trecutul - dulcele trecut - găsesc, în schimb, numai dezamăgiri si umbre reci ale figurilor trecutului.

Aberaţii frenetice:

Moneda atinge solul, prefăcându-mă in praful ce odată se ridica sub puterea păşirii mele pe cărarea prăfuită, ce încet dar sigur mă ducea spre viitor. Un scrâşnet teribil s-aude, iar eu, soldatul destinului, te acopăr, acompaniindu-te pe cărarea şerpuită a timpului. Aştept să grăbeşti pasul... poate atunci mă voi ridica din nou să rătăcesc, solitar ca întotdeauna, căutându-mi amintirile, găsindu-mi rostul în eternitatea timpului.

Poate e prea târziu sau poate doar ce am început să fiu soldatul destinului, veşnic grăbit, căutător al amintirilor demult apuse. Caut imposibilul... Rece ca întotdeauna privesc cum atinge şi moneda ta solul şi te aştept ca împreuna să fim soldaţii destinului, mereu la picioarele măreţiei lui. Aştept să aud ecoul căderii tale prin timp... Aştept.

Cruntul adevăr:

Dar te duci, timid spre monedă, şi te uiţi la ea de parcă ar conta. O ridici şi te uiţi la ea, apoi cu o sfidătoare răbdare o arunci din nou în abis... Stau şi privesc confuz cum sfidezi ceea ce pe mine m-a înrobit... cum te uiţi în jos, călcând pe propriul destin, modelându-l după propriile gusturi. Melancolic fiind, adorm... Mulţumesc... dar veşnic voi rămâne soldatul destinului.