Of, nici nustiu cum si de unde as putea incepe. Sa il caracterizezi pe el este mai greu decat pare la prima vedere. Ai crede ca totul se rezuma la simtul umorului omniprezent si la aspectul elegant pe care il afiseaza. Gresesti din start doar gandindu-te la lucrurile astea, iar daca i le mai si zici, probabil o sa iti arunce o privire usor aroganta si in timpul dialogului o sa iti zica: “ Da nustiu, vedem, vorbim…” iar tu nu o sa apuci sa vorbesti sau sa te vezi cu el.

Tind sa cred ca este o fire echilibrata, desi are perioade schimbatoare. De la euforie la melancolie, de la iubire la indiferenta. Uraste sa i se ascunda lucrurile, iar daca il minti, foarte greu ii mai castigi increderea. In ciuda acestui fapt, are o capacitate de iertare foarte mare, fata de persoanele la care tine si de care e atasat. Desigur este si el om, si totul are o limita, iar daca limita este incalcata, acum poti sa insemni cel mai mult pentru el iar in secunda doi sa fii doar o simpla persoana cu care s-a intersectat la un moment dat in viata.

Cand il zaresti, il vezi cu cu zambetul pe buze. Ai zice ca in lumea lui nu pot exista lucruri care sa il dea peste cap si care sa il afecteze. Din nou gresesti. Are o capacitate interna de a stoca toate neplacerile si de a afisa totusi o imagine vesela si increzatoare. Ce ar zice el ar fi: I’m acting like I’m ok, please don’t interrupt my performance.”

Are capacitatea de a se face placut de oameni, se integreaza foarte repede in grupuri noi. De multe ori doreste sa fie el cel care organizeaza sau se ocupa de ceva. Foarte greu accepta refuzul si mai mereu pana nu obtine ceva nu se lasa. Este o ambitie dusa cateodata la extreme, o ambitie care da in incapatanare. El este constient de asta dar nu s-ar schimba in ruptul capului. Are mereu nevoie de confirmare, in orice ceea ce face, vrea sa isi demonstreze ca e cel mai bun.

Renunta foarte greu la lucruri si refuza de multe ori sa le lase asa cum sunt si sa isi vada de drumul lui in continuare. Asta rezulta din incapatanarea mentionata mai sus. Nu vrea sa stie ca a plecat de undeva unde nu a reusit sau mai rau ca a esuat. Are tendinta ca mereu sa se intoarca la unele lucruri desi ar trebui sa le lase in spatele lui.

Intr-un final e si el o fiinta umana, si ca oricine, iubeste si uraste, se bucura si este dezamagit sau chiar dezamageste. Nu este un sfant, toate prostiile pe care l-ati facut, le-a facut si el, daca nu chiar mai mult, dar e Vlad si trebuie sa il aceptati asa cum e.