Ploaia inunda străzile Veneţiei, iar vântul forţa violent fiecare fereastră si uşă a casei. Deşi răsărise soarele de doua/trei ceasuri întunericul domnea străzile înguste şi pitoreşti ale oraşului adăpostit de ape. Puţini oameni îndrăzneau să umble străzile acestui oraş când, parcă, cerul le cerea să nu o facă, iar puţinii ce se încumetau sfârşeau acaparaţi de ploaia înţepătoare ce acapara oraşul.
Mark era un tânăr artist de 22 de ani ce hotărâse să-şi înceapă cariera în unul din oraşele recunoscute ca fiind centrul activităţii artistice. Avea o fire firavă. Rareori îl vedeai izbucnind în strigăte, dar când furia se acumula suficient cât tânărul să nu mai fie abil să o interiorizeze se manifesta extraordinar de violent. Pasiunea sa pentru artă apăru în floarea adolescenţei când neînţeles de nimeni, tânărul începu să-şi înşire pe diverse coli de hârtie sentimentele, problemele şi enigmele.
Acum, Mark, stătea rezemat cu capul de geam şi privea, în acelaşi timp şi la întunericul de afară şi la întunericul din sufletul său. Reanalizând deciziile din viaţa lui se hotărî ca este inutil, concluzie la care ajungea de nenumărate ori pe zi. Pentru un moment vru să-şi scoată caietul de schiţe încercând să elimine starea de plictis pe care i-o indusese culorile şterse ale Veneţiei, dar când apucă creionul simţi că nimic bun nu ar putea ieşi din această încercare, aşa că se resemnase şi îşi continuă privitul pe geam. Când a vrut să-şi îndepărteze privirea de la geam văzu o gingaşă fiinţă care parcă strălucea în întunericul de afară.Cu imprevizibilitatea sa artistică, caracteristică de altfel, fugii pe holul strâns apoi pe scări până ajunse afară în ploaie unde domnişoara parcă îl chema cu un cântec dulce de sirenă.
Apropiindu-se de ea bolborosi ceva inutilităţi pe care domnişoara nu le luase în seama, apoi din curtoazie o invitase în modestul lui apartament. Mare fusese uimirea lui când domnişoara în alb l-a acceptat fără nici un fel de reţinere. [...]
Ambii şedeau muţi pe fotoliile din piele maronie. Mark trăgea harnic dintr-un trabuc înecându-se periodic şi tuşind zgomotos. Credea el că gălăgia avea să destindă atmosfera şi să îi ofere prilejul să deschidă o discuţie pe un subiect total irelevant care avea să îl familiarizeze cu personalitatea d.î.a.La scurt timp abordase un subiect care deşi îi părea penibil, considera că ar putea deschide orizontul către subiecte mai profunde, acelea despre care Mark avea o plăcere nemăsurabila de a vorbi. Fata dădu inocentă din cap de fiecare dată când, deja entuziastul, Mark aştepta un răspuns. Deşi faţa înţelegea ceea ce i se vorbea, simţea că nevoia de a da o replică încâlcită nu exista, iar Mark, deşi se aşteptase la mai mult iniţial, era vrăjit de privirea fetei aţintită către el şi de mişcarea lină a chipului ei care îi anula sau întărea orice concepţie.
Stătură aşa 2/3 ceasuri până ce fata se ridică spontan, se duse la tânăr şi îi sărută dulce fruntea. Când îşi reveni din şoc Mark observă că fata se făcuse dispărută, iar tot ce vedea cu ochiul minţii şi cel al inimii era privirea caldă şi graţioasă mişcarea a fetei. Parfumul ei fin care îl învăluii şi care îl făcu incapabil de orice altă sarcină (atât fizică cât şi mentală) se impregnase în toată mobila grea din apartamentul strâmt al tânărului artist.Se părea că domnişoara în alb avea să rămână cu Mark pentru o bună perioadă de timp, iar acum tânărul atribuia totul fetei. Uitându-se la o coală albă de hârtie tânărul o văzu din nou pe domnişoară, uitându-se la mobilă putea detecta amprente vag vizibile în lipsa de lumină veneţiană, totul îi părea un joc al seducţiei, deşi faţa păruse a-l respinge discret dar categoric.
Zilele următoare fuseră un chin crunt pentru tânărul Mark care deşi nu-şi dorea ca imaginea domnişoarei în alb să îi dispară complet din minte , vroia ca chipul ei să nu îi mai domine orice minut din viaţă.Când încerca să schiţeze o nouă lucrare ajungea mereu şi mereu la acelaşi rezultat ... Portretul domnişoarei în alb.Imaginea ei îl bântuia şi în somn adânc şi în totală stare de conştiinţă , se părea că domnişoara avea într-adevăr să-l însoţească oriunde pentru mult timp de-atunci încoace.
