Valurile

Imi deschid ochii si privesc cerul, privesc marea. Aud bataile aripilor, aud valurile spumegande. Ating nisipul fierbinte, ating apa limpede. Miros libertatea, miros caldura. Gust sarea, gust viata.

Intr-o zi de luni obisnuita se vede apusul soarelui. Miliarde de raze sangerii se topesc in apa marii. Pe cer se vede dansul culorilor, un dans cu un ritm alert. Valurile vin si pleaca, unul cate unul, la nesfarsit. Ele se arunca amenintator asupra stancilor batrane, lasandu-le ca amintire, mici firicele de spuma alba, spuma pura. Cu fiecare bataie a vantului, marea se opune, impingand si mai tare, apropiindu-se de mal. Fiecare minut care trece este mai lung, mai intunecat.
Rosul se transforma in visiniu, visiniul in grena, grenaul in negru. O perdea acopera marea, acopera valurile, acopera malul. Nisipul devine din ce in ce mai rece, mai mort. Linistea apasa marea. Noapte inghite ziua.

Nu se aude nici un zgomot. Ma uit in jur, invartindu-ma si nu vad nimic. Pasii-mi sunt marunti, privirea mi-e incetosata. Calc incet pe nisipul aspru si ajung in fata marii. Linistita ea asteapta. Asteapta pe cineva sau ceva. Nu doarme, nu respira. Se aude doar vantul in departare, taiind nemilos apa, parca razbunandu-se. Incet, incet inaintez in mare, iar vantul ma impinge de la spate. Usor ma inghite apa rece, moarta. Hainele-mi sunt lipite de corp iar parul imi este ud. Nu se aude nimic. Imi simt talpile ranite din cauza scoicilor sparte care stau moarte pe fundul apei. Piciorul drept imi amorteste, de la degete inspre genunchi, urmat rapid de catre cel stang. Amorteala mi-a ajuns la brau si la maini. Ranile nu ma mai dor, asa ca inaintez. Acum apa imi vine pana la gat. Stau si astept cateva minute, pana imi amortesc burta, piepul si spatele. In departare nu se aude nimic.

Respir adanc de trei ori si merg inainte, merg pana cand picioarele nu mai ating pamantul, si imi dau drumul in jos. Deschizand ochii vad cum aerul din pieptul meu se ridica la suprafata sub forma unor bule. Privirea se incetoseaza si cu putin curaj trag apa in piept. Apa sarata imi arde nasul si gatul si incep sa ma zvarcolesc. Dau din maini si din picioare, ca un reflex, in timp ce trag apa in piept. Nu mai e aer, mai este doar apa. Respir, inspir, in timp ce bratele si picioarele amortite incep sa prinda viata. Respiratul pare mai greu decat inspiratul. Tusesc in gol, in timp ce dau din maini. Tusec, ma misc, ma transform, inspir, respir, ma misc, ma zvarcolesc,respir…Nu mai vad. Negrul ma acopera, ma invaluie intr-un dans al mortii. Mainile si picioare imi sunt usoare ca un fulg. Ma las lin pe spate cu un zambet pe buze. Dansez un dans fara ritm, pe o muzica surda. Nu aud nimic, nu vad nimic, nu simt nimic, nu ating nimic, nu gust nimic. Parca eu nu sunt aici, parca sunt o marioneta deoarece fiecare miscare posibila pe care o fac nu o simt, nu este a mea, nu imi apartine. Ma afund in intuneric, in noapte, in mare.

Imi simt spatele ranit, plin de zgarieturi. Deschid ochii si ma vad stand pe malul marii, palid, alb. Pot sa-mi simt bratele si umerii, pot sa-mi simt gatul, burta, picioarele genunchii, totul. Ochii imi lacrimeaza in timp ce stau pe plaja calda, intr-o zi de marti, o oarecare zi de marti. A doua zi din saptamana, a doua viata. Marea este albastra, la fel ca cerul, asezate una peste alta astfel incat nu stii unde se afla orizontul. Nu se vede nici o linie, oricat de marunta, in departare. Tot ce vad este un perete imens asternut in fata mea, un perete albastru. Vantul imi mangaie ranile de pe spate provocate de statul prea mult pe nisip. Nu stiu cum am ajuns pe plaja, nu stiu cum am scapat din acea piesa de teatru a mortii. Stancile batrane vegheaza asupra mea, iar vantul imi arata calea. O noua viata unde mama mea este marea iar tatal meu este cerul. Soarele orbitor ma imbratiseaza incet, razele lui luminandu-mi calea.

Imi inchid ochii si privesc cerul, privesc marea. Aud bataile aripilor, aud valurile spumegande. Ating nisipul fierbinte, ating apa limpede. Miros libertatea, miros caldura. Gust sarea, gust viata. Este o zi obisnuita de marti. “Neinfrant si darz ma napustesc impotriva ta, Moarte!”